„Pretutindeni au apărut oameni-mase, omul-masă de care se ocupă acest volum, un tip de om făcut la repezeală, alcătuit din cîteva plapînde abstracţii şi care, tocmai de aceea, este identic de la un capăt la celălalt al Europei. Lui i se datoreşte aspectul mohorît, de asfixiantă monotonie pe care îl îmbracă viaţa pe întregul continent. Omul-masă este omul golit în prealabil de propria-i istorie, fără măruntaiele trecutului şi, prin aceasta, ascultînd de toate disciplinele aşa zis “internaţionale”. Nu este om, ci mai degrabă o carapace de om, constituită din simple idola fori; este lipsit de un “înăuntru”, de o intimitate inexorabil şi inalienabil a sa, de un eu irevocabil. Iar de aici provine permanenta sa disponibilitate de a se preface că este una sau alta. El are doar apetituri, crede ca are numai drepturi, nu şi obligatii: este omul lipsit de nobleţea care obligă - sine nobilitate* - snobul.“
* În Anglia, listele cu locuitori indicau, alături de nume, profesia şi rangul fiecăruia. De aceea, lîngă numele burghezilor simpli apărea prescurtarea s.nob., “fără nobleţe”. Aceasta este originea cuvîntului snob.
Acest snobism universal, care apare atît de evident, de pildă, la muncitorul actual, a orbit sufletele, împiedicînd să e înţeleagă faptul că dacă orice structură dobîndită de viaţa continentală trebuie să fie depăşită, aceasta se cuvine să se reanalizeze fără pierderea gravă a pluralităţii sale interne. Cum snobul a fost golit de propriul său destin, cum nu simte că trăieşte pe pămînt pentru a face ceva anume şi de nestrămutat, el nu este în stare să înţeleagă că există misiuni deosebite şi mesaje speciale. Din acest motiv , el este ostil liberalismului, o ostilitate asemănătoare celei a surdului faţă de cuvîntul rostit. Libertatea a însemnat întotdeauna în Europa sinceritatea de a fi cu adevărat ceea ce suntem. Se înţelege că aceia care ştiu că nu au o îndatorire autentică de îndeplinit aspiră să se debaraseze de libertate.”
